Motto:
„Învăţătura e o comoară
Ce nimeni nu ţi-o poate lua
Şi-ţi sporeşte podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea!
Învăţătura e averea,
Ce pururi o duci în gând,
Şi fără raza ei puterea
E doar un colb păstrat în gând.” Nicolae Tăutu
Unele izvoare ne arată că primele şcoli pentru citit şi scris au funcţionat în pridvorul bisericii, unde ceaslovul ţinea loc de abecedar. Preoţii şi dascălii au fost primii învăţători în transmiterea buchiilor pentru copii dornici de a cunoaşte tainele cărţilor, a acelor boieri şi negustori care aveau puterea să plătească învăţătura.
Primele dovezi ale existenței școlilor românești în această zonă sunt în anii 1867 când existau școli la Bicaz, Dămuc, Valea Jidanului și Telec. În anul 1937 când ia ființă comuna Dămuc se construiește primăria dar și școala veche din Dămuc, școala veche de la Huisurez.
Infrastructura de învăţământ din comuna Dămuc este formată din trei şcoli şi două grădiniţe, mai multe săli de clasă, un laborator IT, un atelier de mecanică și un teren de sport sintetic. Orele sunt susţinute de 29 de cadre didactice, numărul lor fiind in scădere față de anii precedenți.
În perioada 2007-2020 se constată o evoluție negativă a efectivului de elevi al comunei Dămuc. Față de numărul de elevi înregistrați la nivelul anului 2007, efectivul elevilor din comuna Dămuc, de la nivelul anului 2020 a scăzut. Această scădere a populației școlare reflectă faptul că populația tânără a comunei se află în scădere, fapt ce va afecta pe viitor situația demografică a comunei, cat și nivelul forței de muncă disponibile la nivel local. Conform datelor furnizate de primăria comunei Dămuc, numărului total al elevilor a fost de 275 de elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial.
În ultimii ani s-a constatat o continuă degradare a mediului cultural al României pe fondul reducerii sprijinului financiar acordat domeniului, atât din partea bugetului public, cât și din partea finanțatorilor privați.
În majoritatea zonelor rurale, situația mediului cultural este critică. Căminele culturale deși beneficiază de un sediu propriu, fie nu sunt dotate corespunzător, fie și-au încetat activitatea și servesc altor destinații, fie se află într-o stare avansată de degradare.
În apropierea comunei Dămuc, se află case memoriale, teatre şi muzee, cinematografe și biblioteci județene (Roman, Bicaz, Piatra Neamț).
Interesul public manifestat față de domeniul cultural a înregistrat o scădere, datorită în mare parte impactului mediului virtual asupra timpului pe care societatea îl acordă formării și educației permanente. În acest context, s-a înregistrat o diminuare accentuată activităților specifice de interes cultural, precum și schimbarea destinației lor unei unor așezăminte culturale. În ciuda nivelului de investiții scăzut în domeniul cultural și a interesului tot mai scăzut asupra obiectivelor culturale, la nivelul mediului rural cultura deține un rol esențial în dezvoltarea e cu nomic o socială a comunității, în special prin prisma existenței unei game destul de variate a tradițiilor și obiceiurilor specifice zonei.
Tradițiile și obiceiurile de la nivelul comunei Dămuc au vechime îndelungată, constituind un patrimoniu cultural bogat.
În anul 1955 este construit căminul cultural al comunei în care aveau loc nunți dar și baluri duminică după-amiază aici nu putem să nu amintim vestita învârtită specifică zonei dar și vizionări de filme ce aveau loc aici. În prezent căminul cultural al comunei Dămuc este renovat și poartă numele celebrului sculptor din Dămuc, Daniel Bucur. În clădirea Centrul Cultural Daniel Bucur se află biblioteca din comună și este dotată cu calculatoare, video proiector și acces la internet prin biblionet.
Locuitorii din comuna Dămuc nu au avut dintotdeauna o biserică a lor, cea mai veche biserică din zonă era din satul Ivaneș, Comuna Bicaz Chei. Astfel pentru slujbe duminica și în sărbători, oamenii mergeau pe jos câțiva kilometri până la biserica Ivaneș care există încă din anul 1847.
În comună există 5 biserici ortodoxe, 2 biserici baptiste, 1 biserică catolică și 1 biserică greco-catolică după cum urmează:
- Biserica ortodoxă „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” – Dămuc;
- Biserica ortodoxă „Înălțarea Domnului Iisus Hristos” – Dămuc – Roșieni;
- Biserica ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” – Dămuc – Bucureni;
- Biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” – Dămuc – Pârâul Frunții;
- Biserica ortodoxă „Sf. Petru și Pavel” – Huisurez;
- Biserica baptistă – Dămuc;
- Biserica Baptistă – Huisurez;
- Biserica catolică – Trei Fântâni;
- Biserica greco-catolică.
Biserica veche din lemn de la Dămuc are hramul Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul construcție finalizată în anul 1847. În 1912 s-a ridicat o nouă biserică din piatră în locul celei vechi care a ars. Dacă ne uităm în istoria bisericilor de pe Valea Dămucului observăm că prima așezare bisericească ortodoxă este la Huisurez.
Biserica Înălțarea Domnului – Roșieni – lucrările bisericii Înălțarea Domnului au început în anul 1992 de către preotul Gheorghe Pușcalău care era parohul Bisericii Sfântu Ilie din Ivaneș.
Locașul a fost sfințit în anul 2001 de catre P.S. Calinic Botoșăneanu, funcția de preot slujitor îndeplinind-o Radu Dan Cătălin parohul Bisericii din Bucureni. Din anul 2002 preotul paroh este Mihai Ioniche. În anul 2010 la 28 august se resințește biserica de către I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei și al Bucovinei, P.S. Varlaam Ploieșteanu, Episcop Vicar Patriarhal și I.P.S. Dimitrios, Episcop de Irinopolis (Tanzania).
Biserica Nașterea Maicii Domnului – Bucureni are o istorie destul de interesantă datorită faptului că în 1900 era o capelă care se folosea doar la înmormântări și care aparținea comunei Bicaz Chei. Iar din 1912 este arondată parohiei Dămuc Ivaneș.
Prima extindere are loc după 1948 iar în 1970 preotul Ștefan Romanescu aduce catapeteasma veche de la biserica din Ivaneș pentru a oficia slujbe odată pe lună pentru credincioșii din Bucureni.
În 1980 când vine preot Hoștiuc Gheorghe capela se mărește din nou devenind o adevărată biserică, sfințirea ei făcându-se la data de 8 septembrie 1986 de către I.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În 1998 sunt finalizate lucrările de extindere a bisericii.
Amintim că parohia Bucureni luat ființă în 1996 fiind numit ca preot Radu Dan-Cătălin.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh – Pârâul Frunții -construcția acesteia începe în anul 1970, înaintea ei fiind construită în anul 1935 o capelă sub păstorirea preotului Chindea Toderică. Preotul paroh de atunci Constantin Bucătaru începe construcția din lemn.
Aceasta fiind finalizată în anul 1974 când se face și sfințirea ei. În anul 1986 se construiește turnul cel Mare și înalt de peste 17 m de deasupra pridvorului ce are rol de clopotniță.
De-a lungul timpului biserica este înfrumusețată ajungând să capete înfățișarea actuală.
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel are ca punct de plecare anul 1930 atunci când localnicii din Huisurez hotărăsc să-și ridice o biserică. În anul 1960 a venit preot Constantin Bucătaru. Numărul locuitorilor era în creștere, biserica devenind cu timpul neîncăpătoare astfel în 1971 se pune piatră de temelie pentru o nouă biserică, de data aceasta din piatră de rău și acoperită cu tablă. În anul 1980 este sfințită de mitropolitul de atunci al Mitropoliei Moldovei și Sucevei I.P.S. Teoctist Arăpașu.
Astfel una dintre cele mai importante instituții culturale din comuna Dămuc este căminul cultural, care are în principal obiective ca:
- Organizarea și desfășurarea de activități cultural – artistice și educație permanentă;
- Conservarea și transmiterea valorilor morale, artistice și tehnice ale comunității locale, ale patrimoniului național și universal;
- Organizarea cercurilor de artă populară și de gospodărire țărănească;
- Organizarea și desfășurarea activităților de interes comunitar.
În vederea menținerii evenimentelor culturale și păstrării tradițiilor locale este necesară o creștere a volumului de investiții în infrastructură culturală. În comună s-au păstrat tradițiile și obiceiurile de iarnă. Obiceiurile de iarnă sunt cele mai așteptate. Pline de bucurii și semnificații deosebite, acestea ne oferă o imagine cât se poate de inedită asupra zonei. Datinile și obiceiurile sunt strâns legate de sărbătorile religioase care sunt păstrate cu sfințenie de către locuitorii comunei.
Întotdeauna reprezentativ pentru zona Dămucului fost portul popular. Chiar dacă în ziua de astăzi nu mai este la fel de des purtat, costumul popular este un element esențial cu care fiecare din locuitorii comunei se poate mândri.
Cultura comunei Dămuc este susținută de asemenea și prin intermediul bibliotecii comunei Dămuc, care pune la dispoziția cititorilor un număr de 4.700 de volume. De asemenea, biblioteca comunală Dămuc a fost selectată în cadrul programului BIBLIONET, dispunând de o donație de 4 pc-uri.
Alături de instituțiile culturale de la nivelul comunei Dămuc care asigură și generează spiritul cultural de pe plan local, evenimentele culturale organizate periodic la nivelul comunității locale, cu o tradiție îndelungată reprezintă principalele instrumente de conservare și promovarea tradițiilor și obiceiurilor zonei.
Identitatea culturală a locuitorilor comunei Dămuc este reprezentată prin valori, obiceiuri, îndeletniciri, credințe și simboluri, dar și prin respectarea unor sărbători locale și religioase: sărbătoarea Paștelui, Crăciunul, Anul Nou etc.
În patrimoniul artei populare Văile Bicazului și Dămucului au știut să-și păstreze neștirbită moștenirea străveche și să o transmită urmașilor. Unul dintre marii păstrătorii ai sipetului de comori populare este Alexandru Găină din Dămuc, meșter care ridică troițe.
S-a născut în anul 1934, în satul Dămuc și lucrează în lemn de la vârsta de 14 ani. Alexandru Găină este un păstrător de marcă al tradițiilor locale, la inițiativa sa înființându-se un ansamblu de dansuri populare, premiat la diferite concursuri și spectacole. Are multe troițe ridicate în comună pentru martirii neamului și deși fiind la o vârstă înaintată continuă cu aceeași dragoste să lucreze, el însuși fiind un mărturisitor al evenimentelor care au marcat existența zbuciumată a locuitorilor din această zonă.
Un alt nume reprezentativ pentru comuna Dămuc este sculptorul Daniel Bucur stabilit în Austria. A participat la numeroase expoziții internaționale, lucrările sale regăsindu-se în colecții particulare din întreaga lume. Dămuceanul Daniel Bucur sculptează numai în lemn de interior, însă definitoriu pentru stilul adoptat rămâne faptul că introduce și structuri de cereale în sculpturile sale. Expresia emoțională și stilul bine creionat, sensibilitate și forță, iată sunt elementele care dau strălucire și distincție lucrărilor sale. Presa din Austria îi consemnează orice participare la expoziții, iar critica de artă îi este favorabilă la orice apariție cu lucrările sale în lemn.
Sculptura lui Daniel Bucur este în trend pentru ineditul oferit iubitorilor de artă, iar numele său este deja un brand în lumea artistică mondială. Unicitatea este dată nu doar de puterea minții creatoare ci și de sufletul indus lemnului prin vârful daltei care îi amintește poate și de strămoșii locurilor natale, cei care-și croiau troițele în vârfurile înnourate ale Dămucului.